Ce înseamnă să stai cu emoțiile tale?

Acum ceva timp, am scris un articol despre fuga de emoții (aici) și am primit un feedback interesant. Cineva mi-a spus că acest subiect îi provoacă frustrare, pentru că aude mereu despre importanța de a sta cu emoțiile, dar nu înțelege concret cum să facă asta. Am luat această observație într-un mod constructiv și mi-am dat seama că este o întrebare foarte validă. Cum faci, efectiv, să stai cu emoțiile tale, mai ales când vin la pachet cu un val de gânduri?

Recent, am avut de stat cu niște emoții destul de puternice, iar în acel proces am încercat să observ cum fac eu asta. Nu există o regulă universal valabilă, pentru că fiecare își procesează emoțiile în felul său, dar sunt câteva principii de bază care rămân aceleași. Și, pentru că a sta cu emoțiile este unul dintre cele mai puternice instrumente de autocunoaștere și vindecare emoțională, merită să învățăm să facem acest lucru conștient.

Primul pas este să îți dai voie să simți, fără să te judeci. Cum? „A sta” cu o emoție nu înseamnă neapărat nemișcare fizică, ci mai degrabă prezență conștientă și acceptare. De exemplu, dacă te simți copleșit de anxietate sau tristețe, poți merge la o plimbare (sau alergare, sau la sală) și să fii atent la gândurile și senzațiile tale, fără să le respingi, să te lași să plângi dacă simți nevoia.

Fii curios în privința lor

Avem tendința de a evita emoțiile inconfortabile, dar adevărata cunoaștere vine atunci când ne permitem să le observăm fără a le cataloga drept „bune” sau „rele”. În loc să îți spui „Nu ar trebui să simt asta”, sau “nu mai vreau să simt asta”, întreabă-te: „Ce încearcă această emoție să îmi spună?” Uneori, tristețea poate semnala o nevoie de odihnă, iar frustrarea poate fi un semnal că ceva nu este aliniat cu valorile tale.

Emoțiile pot fi o busolă

Un lucru important de reținut este că nu trebuie să ai un „motiv” clar pentru ceea ce simți. Uneori, pur și simplu te simți copleșit, și este în regulă. Dă-ți voie să simți, fără să te critici sau să încerci să-ți explici fiecare trăire. Alteori, emoțiile resimțite ne pot fi busola care ne indică de ce reacționăm într-un anumit fel. Poți observa tipare emoționale, poți identifica nevoi neîmplinite, dorințe ascunse sau relații nepotrivite, Poți descoperi că ești mai rezilient decât credeai, că poți supraviețui momentelor grele și că acestea nu te definesc, ci doar te învață ceva nou despre tine.

 Ascultă-ți corpul

Emoțiile nu trăiesc în minte, ci în corp. Încearcă să observi unde resimți emoția – poate este o greutate în piept, o tensiune în umeri sau un nod în stomac. Conștientizarea senzațiilor fizice te poate ajuta să îți înțelegi mai bine stările interioare și să le procesezi cu mai multă ușurință.

Rămâi prezent și conștient

Atunci când te simți copleșit, respiră adânc și ancorează-te în prezent. Simte contactul picioarelor cu podeaua, observă sunetele din jur, lasă-ți respirația să fie ghidul tău către echilibru. Trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul nu poate fi controlat.

Exersează compasiunea față de tine însuți

Nu trebuie să ai toate răspunsurile acum. Nu trebuie să îți „rezolvi” emoțiile într-un timp anume. Tot ce ai de făcut este să îți oferi timp, blândețe și răbdare. Un bun exercițiu este să îți poți pune întrebarea: „Dacă aș avea un prieten care trece prin ce trec eu acum, cum l-aș susține?” Oferă-ți aceeași înțelegere.

A învăța să „stăm” cu propriile emoții nu înseamnă să ne complacem în suferință, ci să ne oferim timp și spațiu pentru a înțelege ce se întâmplă în interiorul nostru. Emoțiile vin și pleacă, dar ceea ce rămâne este capacitatea noastră de a ne îmbrățișa umanitatea cu toată complexitatea ei.