Când tiparele devin ziduri

Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni par mereu retrași, alții dramatizează orice situație, iar alții sunt exagerat de perfecționiști? Diferențele dintre noi fac parte din farmecul diversității umane. Totuși, uneori, aceste trăsături devin atât de rigide încât ajung să îngreuneze viața de zi cu zi și să provoace suferință. În astfel de situații vorbim despre tulburări de personalitate.

Imaginează-ți că mergi pe o stradă îngustă, înconjurată de ziduri înalte și vechi. Poate părea apăsătoare, însă chiar și printre aceste ziduri, lumina pătrunde și arată drumul mai departe. Așa sunt și tulburările de personalitate: pot ridica bariere greu de trecut, dar există mereu o deschidere spre lumină și speranță.

Fiecare dintre noi are un mod unic de a gândi, de a simți și de a se raporta la ceilalți. Acest „stil” al personalității se formează treptat, din amestecul dintre experiențele noastre de viață și ceea ce moștenim genetic. Din perspectivă clinică, tulburările de personalitate nu sunt simple „trăsături dificile de caracter”, ci tipare stabile de gândire și comportament care se repetă constant și pot afecta relațiile, munca sau chiar modul în care cineva se raportează la sine.

Este important de menționat că nu orice trăsătură dificilă sau rigidă înseamnă o tulburare. Personalitatea există pe un spectru, iar doar atunci când tiparele devin persistente, inflexibile și creează dificultăți majore în viața de zi cu zi, putem vorbi de o tulburare de personalitate.

Manualele de diagnostic (precum DSM‑5 sau ICD‑10/11) le organizează în trei mari categorii, numite clustere. Fiecare cluster reunește tulburări cu anumite trăsături dominante.

Cluster A – Excentric, neobișnuit

• Paranoidă: suspiciuni constante, neîncredere în ceilalți.

• Schizoidă: detașare emoțională, preferință pentru singurătate.

• Schizotipală: gândire ciudată sau magică, comportamente neobișnuite.

Cluster B – Emoțional intens, dramatic

• Antisocială: ignorarea regulilor și a drepturilor celorlalți.

• Borderline: emoții puternice și instabile, frică de abandon, impulsivitate.

• Histrionică: nevoie de atenție, exprimare teatrală a emoțiilor.

• Narcisică: nevoie excesivă de admirație, tendința de a se simți superior.

Cluster C – Anxioasă, temătoare

• Evitantă: teamă de respingere, sentiment de inadecvare.

• Dependentă: nevoie puternică de sprijin și validare, dificultăți în luarea deciziilor singur.

• Obsessiv-compulsivă (de personalitate): rigiditate, perfecționism, control excesiv.

O trăsătură de personalitate se transformă într-o tulburare atunci când:

• este rigidă și inflexibilă, indiferent de context;

• se manifestă pe termen lung, începând din adolescență sau începutul vieții adulte (diagnosticul formal la adolescenți se face cu prudență, având în vedere că personalitatea este încă în formare);

• produce suferință semnificativă pentru persoană;

• afectează funcționarea socială și profesională;

• se abate de la normele culturale și sociale.

Deși aceste criterii pot suna apăsător, există soluții. Psihoterapia este adesea prima recomandare, iar uneori poate fi util și tratamentul medicamentos, nu pentru a „vindeca” tulburarea de personalitate în sine, ci pentru a reduce simptomele asociate (anxietate, depresie, impulsivitate). În plus, sprijinul social, psihoeducația și dezvoltarea unor abilități de reglare emoțională pot face o diferență reală.

Este ușor să reducem aceste descrieri la simple etichete: „manipulativ”, „ciudat”, „dramatic”. Dar în spatele lor se află oameni care au trăit multă suferință. De multe ori, aceste tipare s-au format ca mecanisme de protecție, pentru a face față unei lumi care a fost prea dură sau prea imprevizibilă.

Dacă te regăsești în unele dintre descrierile de mai sus, nu înseamnă automat că ai o tulburare de personalitate. Poate fi însă un semn că ar merita să privești mai atent spre tine.

Tulburările de personalitate nu definesc valoarea unui om. Ele sunt doar o parte dintr-o poveste mai mare, iar cu ajutorul potrivit, drumul spre echilibru și relații sănătoase este posibil. Ceea ce putem face fiecare dintre noi este să privim dincolo de etichete și să oferim respect, demnitate și compasiune, pentru că, dincolo de orice diagnostic, există o ființă umană care merită să fie văzută și înțeleasă.

Tulburările de personalitate și sportivii de performanță

În lumea sportului de performanță, aceste tulburări capătă o dimensiune aparte. Sportivii sunt adesea percepuți ca fiind puternici, disciplinați și capabili să depășească orice obstacol. Însă, dincolo de imaginea publică, se pot confrunta cu tipare de personalitate care, în loc să îi ajute, îi sabotează.

De exemplu, trăsăturile obsesiv-compulsive pot fi văzute ca motor al performanței. Totuși, când sportivul devine rigid, incapabil să accepte greșeala sau să se adapteze situațiilor noi, aceste trăsături ridică ziduri în loc să deschidă drumuri. Perfecționismul care motivează în antrenamente poate bloca în competiții.

Sportivii cu trăsături narcisice pot simți că valoarea lor depinde exclusiv de victorie și de recunoașterea publicului. O înfrângere nu este doar o lecție, ci o lovitură la identitatea lor. În timp, asta duce la anxietate, depresie sau chiar abandon.

Cei cu trăsături borderline pot trăi intens fiecare emoție, oscilând între entuziasm și disperare. O relație tensionată cu antrenorul sau cu părinții poate fi percepută ca abandon, iar impulsivitatea poate duce la decizii drastice, inclusiv renunțarea bruscă la sport.

În toate aceste cazuri, lucrul psihologic devine esențial. Psihoterapia ajută sportivii să își înțeleagă tiparele, să le recunoască și să dezvolte noi modalități de a face față presiunii. Intervențiile de psihologie sportivă cum sunt antrenamentele mentale pentru gestionarea stresului, tehnicile de concentrare sau lucrul pe identitate și valori, pot aduce echilibru.

Mai mult, colaborarea dintre psiholog, sportiv, antrenor și părinți creează un mediu în care rigiditatea se transformă treptat în flexibilitate. Zidurile construite de tiparele de personalitate nu se prăbușesc peste noapte, dar pot fi remodelate cărămidă cu cărămidă.