Adolescenții de azi, adulții de mâine

Am văzut piesa "The Brainstorm II" în regia lui George Lăpădatu pe care vi-o recomand de văzut și cu copiii (minim 10-11 ani). Musai să vedeți Brainstorm 1 înainte, pentru că în anul 1993, părinții din The Brainstorm I sunt acum adolescenți. Au propria gașcă de la bloc, participă la majorate pline de energie și schimbă casete cu muzică preferată. Aceasta este generația pe care tinerii de astăzi ar trebui să o descopere, dar și un bun prilej ca părinții să își reamintească cum se simțeau ei în perioada adolescenței.

The Brainstorm II readuce la viață momentele unice ale adolescenței, păstrate cu grijă în albumele de fotografii și pe casetele video, oferindu-ți șansa să retrăiești atmosfera unei epoci emblematice.

Ce este în neregulă cu acești copii? Reprezintă o întrebare frecventă în rândul adulților. Și dacă nu aveți copii, aproape sigur ați auzit în jur adulți care nu mai pot cu adolescenții, care nu știu ce să mai facă, care nu înțeleg comportamentele lor.

Răspunsul a venit la sfârșitul secolului al XX-lea, când cercetătorii au dezvoltat tehnologia de imagistică a creierului, ce le-a permis acestora să vadă creierul adolescentului suficient de detaliat pentru a urmări atât dezvoltarea fizică, cât și tiparele sale de activitate. S-a dovedit astfel, faptul că creierul nostru durează mult mai mult să se dezvolte decât se credea până la acel moment. Această revelație a sugerat atât o explicație simplistă, nemagulitoare pentru comportamentul uneori “nebun” al adolescenților, cât și o explicație mai complexă, afirmativă.

Capacitățile creierului se dezvoltă și se întaresc din spate în față, începând de la amigdala (implicată în reacțiile impulsive, emoționale, instinctive și chiar agresive). Această regiune cerebrală este minunată pentru supraviețuire, însă nu ajută prea mult în luarea corectă a deciziilor, așa cum o face cortexul pre-frontal (responsabil cu partea sensibilă, logică și calmantă a creierului). Iar cum cortexul pre-frontal se dezvoltă plenar abia la 24 de ani, luarea deciziilor, capacitatea de rezolvare a problemelor și relaționarea cu cei din jur sunt influențate preponderent de amigdala cerebrală (Jensen F., E., , Nutt, A., E., 2021).

        Prin urmare, dacă adolescenții nu pot lua încă decizii mature, responsabilitatea revine părinților de a-i îndruma, de a le fi suport. Părinții NU sunt prietenii adolescenților, ci părinți și de aici apar foarte multe neînțelegeri și, mai ales confuzie în rândul adolescenților. Limitele sănătoase trebuie încă trasate, chiar și pentru ei. Au nevoie de asta!

        O altă abordare care nu ajută conexiunea cu un adolescent este minimizarea problemelor acestora. Chiar dacă pentru noi sunt probleme nesemnificative, noi le vedem și le înțelegem cu creierul de adult și cu experiența anilor. Este important să ne reamintim că la vârsta adolescenței, cu siguranță nu le vedeam așa, și acest exercițiu nu poate decât să ne ajute să fim mai suportivi cu copiii noștri. Mulți adulți uită că, în copilărie, lipsa de putere și control asupra propriei vieți poate fi o sursă semnificativă de stres și uneori de frică.

        Am observat părinți cărora le este “frică” de proprii copii, frică de a nu-i supăra, frică de respingerea lor, frică de comportamente de tot felul, greu de acceptat pentru părinți. A conține emoțiile și trăirile unui adolescent, nu este un lucru ușor!

      Cel mai important în creșterea unui copil este conexiunea. Atunci când se pierde conexiunea, apar primele probleme, și bulgărele neînțelegerilor o ia la vale. Oricând se poate relua conexiunea dacă există prezență, disponibilitate, efort susținut și răbdare.

Conexiunea presupune de asemenea, să ști lumea adolescentului tău (fără să judeci, sau să critici): mediul în care își petrece timpul, prietenii, pasiunile sale, muzica pe care o ascultă, jocurile care se joacă, filmele la care se uită, și așa mai departe.

      Și când simți că nu ai claritate în acțiunile pe care ar trebui să le faci în a-ți sprijini adolescentul, este în regulă să ceri ajutor.